Autobuzul!

Autobuzul...Double Decker-ul englezesc, autobuzul rosu, dublu si foarte atragator pentru turisti!Ma enerveaza!Foarte tare! El e un baiat de treaba adica stiti voi, isi face treaba insa ma calca pe nervi cand stiu ca el e personajul negativ din toata vacanta mea londoneza!EL...cu mult curaj pretinde ca trebuie sa merg o ora pana la aeroport, ca sa ce? Ca sa iau avionul si sa mai merg inca trei dupa ce am stat inca doua ore in aeroport pentru afurisitii aia de la security. In final dupa ce ajung la Bucuresti la 7 dimineata, sa mai stau si in Bucuresti....asa doar pentru a vizita Micul Paris pentru ca nu se poate mai rau decat sa ai tren la 5 ore distanta dupa ce ajungi. Iar dupa acest cumplit traseu sa ma urc in tren si sa mai merg inca 7 ore pana la Iasi! Isi imagineaza cineva cat de placut trebuie sa fie? Aproape fascinant!aproape...

Mai fascinant va fi cand voi ajunge la 8 seara in Iasi, nedormita o noapte, cu haine murdare si voi fi "lipicioasa" de la murdaria de pe tren si va trebui fara 'doar' si 'poate' sa ma apuc de invatat la drept penal pentru ca a doua zi la ora 8 intru in actiune, fericita ca sunt studenta la drept! Mai mult decat atat, vineri am drept financiar si dau lucrare din impozite si alte categorii de taxe ce nu merg in alta parte decat in bugetul de stat. Practic, dupa ce calatoresc 2 zile, cu autobuzul, simpaticul autobuz, ca de la el pleaca tot, el ma duce la aeroport, el incepe sa imi"spuna" : "trebuie sa pleci!", cu avionul, cu trenul, pierd timp pretios prin "Micul Paris" (atat de mic incat mereu mi-a fost frica ca ma pierd), ajung sa dau lucrare la drept financiar care ma invata cum se duc banii parintilor mei la stat! Extraordinar! Aproape incantator!aproape...
Un sentiment de "nu vreau acasa!" ma copleseste! Dar cum orice invat are si dezvat, cum orice calatorie dus are inclus si un bilet de intors....asa si eu...trebuie sa ma intorc la ale mele tabieturi dupa o frumoasa vacanta, dupa o zi de nastere care m-a facut sa realizez : "ce repede trece timpul!"
Va imbratisez....mi-e dor de Creata mea draga, de ursul meu de plus alias Mr. Friday, de mama, si de tata care anul asta, de ziua mea, nu a apucat sa imi dea flori! Imi e dor de Catalina Gaina, de Crinuta maimuta si de persoanele cu care nu ma simt altfel decat eu insami! Cu toate astea, fara intentia de a supara pe cineva, e bine sa inveti ce-i nou, sa stai, sa privesti si sa iti spui : " aici parca si vantul bate altfel!"

Imaginati-va un pahar plin pe jumatate cu suc, sucul vostru preferat, insa cealalta jumatate goala! Asemenea acestui pahar este sufletul meu, plin de bucurie ca vin acasa, dar gol in cealalta jumatate pentru ca plec de aici unde soarele nu cere bani ca sa rasara!

O zi frumoasa.....