luni, 30 noiembrie 2009

Omul care aduce ploaia


M-am indragostit de carte inca de la primul rand care incepe in modul urmator: "M-am hotarat definitiv si irevocabil sa devin avocat!"...m-a marcat,m-am regasit complet aducandu-mi aminte de visul meu din primul an de studentie la drept. Eram convinsa, eram in stare sa demonstrez prin orice mijloace mi-ar fi stat in putinta ca visul meu va deveni realitate! Ma gandeam ca voi invata cum nu am mai invatat niciodata doar ca sa ajung acolo unde mi-am propus, ma gandeam ca atunci cand nu voi avea chef ma voi gandi la cele mai grave lucruri posibile ca sa ma ambitionez sa invat, ma gandeam cu tarie ca trebuie sa invat sa imi fac un viitor, sa am un job pe care mai inainte de toate sa il venerez, iar mai apoi sa invat pentru rasplata materiala ce mi-ar fi putut oferi oportunitati nenumarate...eram in stare sa ma gandesc cum plange mama pentru notele mele mici si atunci o luam de la capat ca si cum de abia mi-am baut cafeaua de dimineata si sunt in forta si cu vitalitatea la cote maxime, astfel incat sa fiu in stare sa invat constiincios si nu superficial!

Visul meu s-a spulberat la sfarsitul anului cand doua persoane mi-am spus asa "pe nepusa masa" ca ma vad procuror. Ironia e ca una din cele doua persoane era un coleg de grupa ce ma cunostea mult prea putin, coleg ce ulterior "si-a dat demisia din drept" pledand pentru... facultatea de istorie. Dupa o prezentare de proiect in care am demonstrat nevinovatia lui Napoleon, a facut remarca cu pricina. Mai in gluma, mai in serios i-am spus: "Eu voi fi avocat si nu orice fel de avocat ci unul de succes!". Dar sa fiu sincera cu voi, cei ce imi cititi blogul, m-a marcat remarca lui si m-a pus pe ganduri. La o saptamana dupa, in vizita acasa, tatal meu ma provoaca la o discutie pe baza expectantelor mele in plan profesional. Nu am apucat sa spun prea multe pentru ca, in acelasi stil ca si colegul meu prompt si hotarat mi-a spus: "Eu zic sa te orientezi spre a fi un procuror,te-ai plia mult mai bine pe un astfel de job". Mi-am zis...discutii in contradictoriu cu tata, nimic nou....dar totusi am stat si am analizat situatia si m-am intrebat: "As putea apara un infractor care a violat o minora de 5 ani si inca 3 de 7 ani si in cazul uneia a survenit decesul? As putea pleda pentru un infractor care a talharit o femeie de 80 de ani ?" Nu as putea...raspunsul meu a inceput cu NU si asta era cert! In cazul fetelor m-as gandi la verisoara mea mai mica, in cazul batranei la bunica mea si tot asa...m-as pune inevitabil in pielea acelor victime sau mi-as imagina ca imi sunt rude, prieteni ...din punct de vedere moral nu as putea alege meseria de avocat sau cel putin nu de avocat in materia dreptului penal. Usor visul meu s-a schimbat asa cum unele se spulbera , altele se schimba....si am realizat ca DA...procuror vreau si pentru asta voi invata!

Spre rusinea mea, nu mai citisem nicio carte de John Grisham, insa aceasta e cu siguranta una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit pana la varsta de 20 de ani! Palaria jos pentru o astfel de recomandare si palaria jos pentru astfel de autori! O recomand cu drag, mai departe, pe aceasta "Omul care aduce ploaia" si restul cartilor lui pe care mi-am propus sa le citesc enumerand:  "Asociatul", "Firma", "Camera mortii" si altele de care am auzit, de asemenea, numai cuvinte de lauda!

miercuri, 18 noiembrie 2009

Artificii sufletesti


Merg pe strada seara,multe lumini, tramvaie care opresc in statie,si aud in jur multe discutii....ma gandeam la ce am de pregatit pe a doua zi la facultate ...eram pierduta in ganduri,in rutina ce ma inconjoara, in dezamagiri sau zambete copilaresti, geanta mi-a cazut de pe umar si cursurile ce le purtam in ea o ingreunau atat de mult incat de abia asteptam sa ajung acasa...insa pentru o clipa am realizat ca peste nu mult timp vine Craciunul!
Poate daca nu ar fi recesiune...as cumpara din timp cadouri pentru toata lumea...insa situatia in care ne aflam cu totii ma forteaza sa gasesc si solutii originale de cadou daruind astfel cadouri cu valoare sentimentala si nu materiala!Mi-as dori sa imi pot bucura toate persoanele dragi mie cu cate un cadou!In magazine au aparut caciulitele de Craciun, globurile sub diferite forme si culori....ador sa ma uit la un glob cum se invarte, ador sa pun in brad primul glob si ador sa ma uit pe geam sa vad cum ninge.Abia astept sa vina Craciunul, sa fim poate cu totii mai buni , mai sinceri si mai atenti cu cei din jur...astept sa ne oprim macar pentru cateva zile din agitatia urbana ...din jungla ce ne determina sa uitam ca fericirea vine din lucruri marunte!Astept mirosul de cozonac de acasa, astept sa primesc cadouri...si astept sa fac oameni sa zambeasca...astept primul fulg de nea!
Cand eram doar un copil, aveam un carnetel pe care imi notam in fiecare an, timp de ani de zile, cand a nins prima oara, ziua , ora si locul in care ma aflam....cu timpul l-am pierdut dar ideea mi-a ramas intiparita in memorie!Mi-e dor sa fiu copil si sa cred in Mos Craciun si in magia Craciunului si a fiecarui fulg de nea...dar nu e tarziu sa reintru, macar pentru cateva clipe, in pielea unui copil fara griji si probleme...

marți, 3 noiembrie 2009

Viata activa sau doar stres continuu?

Agitatie.Multe cursuri.Seminarii importante.Frig...covrigi calzi, o cafea bauta in fuga, invatat pana tarziu...discutii contradictorii pe baza articolului 183 si 174 din Codul penal, extemporale...si uneori un film bun la cinema, un ceai cald seara inainte de culcare si o imbratisare calda din parte iubitului...

Ma intreb uneori, e o viata agitata, activa care ma determina pe mine sa nu devin prietena cu rutina sau doar mult stres? Uneori sufar ca nu am timp de mine, timp sa stau mai mult cu iubitul meu, cu prietenii mei, sa stau mai mult acasa....timp sa stau sa savurez o cafea si sufar...Stresul si oboseala se aduna si devin irascibila si am momente cand ma descarc pe persoanele din jur, fapt ce ma intriga ,pentru ca nu e ceea ce imi doresc eu...

Insa, pe de alta parte ma bucur, pentru ca imi place ceea ce fac, pentru ca imi place la nebunie profa de drept penal, pentru ca proful de drept civil e un mare profesionist desi se stie ca pune note mici, dar nu ma intereseaza asta ci doar sa stiu eu materia, imi place cand inteleg si cand stiu sa rezolv spete pentru ca stiu ca in asta consta viitorul meu!

Da, imi place viata activa sau stresul continuu...imi place indiferent de cum s-ar numi ea...viata de student!