Porii dragostei

Si pe toti ne trece acel fior care ne face sufletul sa vibreze de fericire la vederea persoanelor dragi, la o imbratisare calda si plina de iubirea in momentul in care nimic nu pare sa te mai aline, atunci cand simtim o mangaiere tandra pe crestetul capului si o sarutare grijulie pe frunte...

Sentimentele de iubire, tandrete, grija, atentie pe toti ne fac sa ne simtim bine,alintati si cocolositi ca atunci cand eram mici,pe toti ne incalzesc si pe fiecare in parte ne determina sa lasam undeva in urma tot ceea ce este in viata de zi cu zi doar o aparenta!Un sarut in ploaie cand pielea ti se uda treptat, o bataie cu zapada si multe zambete inocente, frumusetea clipelor cand te intelegi cu persoana de langa tine numai din priviri si gesturi, fiorii pe sira spinarii cand iti este frig si cineva are grija sa te inveleasca, un "buna dimineata" rostit cu zambetul pe buze, o tinere de mana, o portie de ras in hohote,mici certuri si tachinari cu iz fals sarcastic care se termina in 10 minute...toate aceste momente ne leaga de persoanele dragi noua,aceasta "ata spirituala" se numeste dragoste,dragoste ce ne imbata porii in fiecare secunda,minut,ora,zi,saptamana,luna,an al existentei noastre!

Jeux d'enfants

Pentru ce exista notiune de amintire?Dar notiunea de trecut?Pentru a ne aduce aminte cum am fost, ce am facut, pe cine am avut alaturi, cat am evoluat....si cat am gresit?Sau pentru a trai din trecut uneori prin rememorarea clipelor ce ne aduceau pe culmea fericirii....?Pentru ce atatea reguli?Pentru ce atatea planuri si atatea regulamente si de unde atatea legi nescrise care ne coordoneaza viata?

Toate aceste intrebari ma chinuiau barbar intr-o perioada si cum la putine dintre ele am reusit sa imi raspund am vizionat pentru a patra oara exceptionalul film frantuzesc „Jeux d’enfants”. Superb film! Mereu ma face sa cred din nou in mine,ma faci sa zambesc si sa gandesc pozitiv ca totul se intampla cu un motiv si acel motiv ar fi portia de ras cu lacrimi in momentul in care imi voi aminti,momentul in care voi zambi nonsalant si voi spune iar pentru a nu stiu cata oara in viata asta „cat timp a trecut”, momentul in care voi realiza ca privesc inapoi si ca nu are sens ca viitorul arata mai bine si ca viitorul suna mai bine decat suna amintirea ca de fapt amintirea nu e decat zambetul din prezent ce da peste nas lacrimilor din trecut....Iar acum draga cititor, indiferent de persoana, daca nu ai vazut acest film te rog sa incerci sa faci acest efort de o ora si jumatate si sa il vizionezi. Daca la finalul filmului ai realizat ca ai pierdut timpul in zadar, iti promit eu, mica scriitoare a acestui blog, cel mai probabil prietena ta foarte buna, amica care da sfaturi in toiul noptii si dimineata la cafea, sora, cumnata, colega de banca, fiica, verisoara, nepoata, vecina,sau pur si simplu o necunoscuta, ca astept telefonul tau si timp de o ora jumatate voi sta in maini pentru tine sau daca te face sa te simti mai bine jucam „Cap ou pas cap” si accept sa primesc cele mai groaznice provocari!Asadar fa acest efort si daca nici macar acum nu te-am convins ,poate dupa urmatoarea secventa vei fi incantat la ideea aceasta!