Pentru tine, dragostea mea!

Say hello...

Te iubesc...imi e dor de tine Lorin!

Este superba piesa, o dedic din suflet tuturor persoanelor dragi mie, un moment de respiro....

Surprize...

Imi place sa ma uit la filme...la multe filme, filme psihologice, comedii, romantice, thriller-uri, mai putin horror. Am invatat multe lucruri din filme, am deprins gesturi, replici si in legatura cu unele am ramas doar cu impresia unei proaste regii a unui film cu buget mic. Insa filmele transpun viata, o secventa de-a ei, situatii posibile dar si imposibile depinde de genul filmului. Oricum ar fi, am vazut deseori in filme cupluri ce dadeau senzatia ca perfectiunea exista si ca tu nu ai intalnit-o, emanau o energie si o beatitudine incat la finalul filmului dand exit programului ce il derula iti dadeai seama ...ca filmul bate viata!

14 februarie, ziua Indragostitilor, Bubu fiind departe nu aveam de gand sa petrec in vreun fel ci doar sa vorbim si sa ne gandim la amr-ul precizat la postarea anterioara si la ceea ce vom face si cum vom sarbatori cand ne vom vedea si pe nepusa masa aud "poc poc poc", ca in filme, " knock knock knock", "who's there?". Nu asteptam vizite, nu asteptam nimic...eram in pijama, era Duminica, aveam de repetat ceva la un examen pentru marire de nota! Ma uit pe vizor, nu recunosteam persoana , intreb cine e si mi se raspunde: "De la delivery!", in gandul meu: " Ha? cred ca a gresit adresa." Dau drumul si vad un cos imens cu 17 trandafiri rosii asezati in forma de inima iar cosul prins cu tul, o funda mare si rosie mi-a atras atentia! Incercam sa imi dau seama ce se intampla insa pana atunci mi se da o felicitare pe care scria un sincer "Te iubesc! Cu drag, Bubu", am fost rugata sa semnez...insa, inca nu realizam ca sunt pentru mine!
Am ramas extraordinar de surprinsa, a fost cea mai frumoasa surpriza care mi s-a facut si am realizat ca nu am avut dreptate cand ma gandeam ca filmul bate viata...nu e loc de dubii...viata bate filmul si da, exista perfectiune insa depinde din ce unghi o privesti!

Va pup! O saptamana frumoasa, activa si plina de surprize! Va imbratisez!

Au mai ramas...

Au mai ramas...amr-ul specific vietii decide ca mai sunt 7 zile pana la frumoasa revedere! Abia astept sa ajung pe aeroport si din multumimea de oameni sa il vad pe El, persoana care imi face viata atat de frumoasa, persoana care e alaturi de mine si la 2397.1 Km , persoana care imi zambeste pe camera si pe care o simt atat de aproape de sufletul meu. Persoana de care ma leaga atat de multe...si totusi a trecut atat de putin...
Am trait de 2 luni online impreuna gandindu-ne doar la "au mai ramas....". Ne-am bucurat de diferetele ocazii ce au aparut online, i-am urat La multi ani si i-am suflat in lumanari de ziua lui ...tot online, ne-am fost alaturi unul altuia...iar online...si am plans de dor....numai online....Urmeaza frumoasa zi pe care o astept de 2 luni cand ma va tine in brate si nu imi va da drumul macar pentru o sapatamana, astept cu nerabdare clipa cand ii voi spune "Te iubesc" si il voi putea saruta si mangaia....Imi e dor sa fim doar noi doi si sa ne plimbam prin Londra pe strazi pe care nu le cunosc, sa ne tinem de mana si sa ne ploua, sa ne zambim dimineata cand ne trezim si sa ne spunem somn usor, noaptea inainte de culcare cand ma tine in brate....Imi e dor de noi!

Meet me halfway... 

Cea mai frumoasa zi...

Cea mai frumoasa zi....a fost cand te-am cunoscut!Iti multumesc ca existi si iti multumesc pentru tot ceea ce esti si pentru tot ceea ce faci din mine cand sunt cu tine....Te ador!
http://www.youtube.com/watch?v=yaUwrIyKiNk

Cata indolenta?!?

Indolenta, nepasare, multa nepasare, lipsa de respect, un sac de lipsa de respect si oameni care nu stiu ce e e echitatea, solidaritatea si responsabilitatea!
Sunt extrem de intrigata de faptul ca lumea nu stie ce e un compromis, ca nu sunt doritori de a face compromisuri si de a invata ce presupune unul. Ma enerveaza gandul ca solidaritatea e un termen atat de rar folosit si ca sunt romani care sunt indolenti la nevoile tale, sunt iresponsabili, se bazeaza pe tupeu si pe vorbe urate adresate fara remuscari...dezgustator!
As putea usor generaliza situatia si as putea spune...nu imi place ce vad, unde traiesc si langa cine traiesc...as putea foarte simplu sa spun: Romania e o tara in care cel cu tupeu castiga, ca e o tara in care neghiobii se cred lideri, o tara in care simti ca nu poti oferi respect pentru ca nu primesti respect, o tara in care chiar daca vrei sa faci bine ...pana ajungi sa faci, ti se ia! Insa, nu am sa spun asta, am sa particularizez precizand intamplarea mea de ieri...si voi, cititorii mei  care nu sunteti multi la numar, o sa realizati ce vreau sa spun, ajungand la propriile voastre concluzii!

Studenta din mine care nu si-a mai vazut familia timp de o luna s-a gandit: "Mi-e dor de casa!". Ce e de facut? Sesiunea s-a terminat, asadar pana duminica imi pot vizita familia si verisoarele, pentru ca momentan de notiunea "acasa" nu ma leaga prea multe cu exceptia persoanelor deja precizate. Impreuna cu o colega cu care stau si in chirie am sunat la firma "Massaro" pentru a ne rezerva doua locuri in cursa Iasi-Bacau. Desi eu aveam cupoane de tren si puteam merge mult mai comfortabil si mai ieftin cu trenul, nu am facut-o pentru ca ea nu avea...m-am gandit ca sunt solidara si pot face compromisuri. Am sunat, am facut rezervare, cursa era la 17:15. Ni s-a precizat sa fim prezente in autogara cu jumatate de ora inainte, asta insemnand 16:45. Dupa ce dormisem doar trei ore in noaptea precedenta pentru ca am avut ultimul examen si am invatat pana tarziu, am asteptat nerabdatoare sa plec controlandu-mi starea de somnolenta si pregatindu-mi bagajul. Am ajuns la autogara la termen si cum este firesc si normal, am vrut sa ne luam bilete, casierita fiind mai mult decat recalcitranta ne-am hotarat sa vorbim cu soferul microbuzului. Acesta scurt si la obiect ne-a spus: "Nu sunt locuri!", desi am precizat ca avem rezervare, raspunsul lui devenea din ce in ce mai scurt si cuprinzator insa nu si politicos! Am decis sa ii propun ca situatia se poate rezolva cu protectia consumatorului insa nu am facut sa agravez lucrurile, soferul a inceput sa devina ironic, mi-a intins telefonul lui pentru a suna....dispret total din partea lui! Eram atat de nervoasa incat imi venea sa plang, la scurt timp dupa ce am vorbit cu mama mea la telefon a venit si mi-a spus de o masina care pleaca la ora 6 spre Bacau, pana atunci ar fi trebuit sa stau in frig si sa pazesc masina, am decis ca firma aia nu merita banii mei deoarece eu ca si clienta nu sunt respectata. Mi-a propus sa merg de la ora 6 pentru ca imi da bilet pe gratis, i-am precizat ca functionarii publici nu au voie sa primeasca daruri sau alte avantaje pentru ei sau pentru altii conform legii 188/1999 republicata nr.105/2009 asadar desi coruptia e mare in Romania sa se abtina de la a-mi oferi diferite avantaje mie ca si client al firmei. In cele din urma colega cu care eram a decis ca ar fi frumos ca ea sa plece cu Massaro iar eu sa raman sa merg cu trenul, ea a acceptat oferta iar eu m-am urcat in taxi intorcandu-ma acasa cu senzatia ca unele prietenii nu valoreaza nici mai mult nici mai putin decat un bilet de tren! Trist dar adevarat....insa ma bucur ca am cativa prieteni care stiu ca banii nu au valoarea unei prietenii! Definesc prietenia mult prea aspru dar atata timp cat dau tot si ma implic in totalitate astept acelasi lucru iar atunci cand nu primesc la fel, ma intorc cu spatele si imi vad de drum! Nu vreau sa mai am in jurul meu persoane meschine , perverse si duale....m-am saturat!!!

O saptamana frumoasa tuturor si nu uitati: mai putini prieteni si mai buni! Asta e cu adevarat important, numarul lor tradeaza calitatea!
Va pup!

Schimbari...

S-au schimbat multe de cand nu am mai scris, desi mi-ar place sa scriu mai des din pacate nu dispun de timp prea mult ca sa imi pot permite sa scriu constant. Insa, in ultima vreme s-au produs nenumarate schimbari in bine si unele sunt inca in curs de a se schimba.
Ma gandesc in sinea mea...schimbari se produc mereu, in fiecare zi ne schimbam de haine, intr-o zi poate aratam mai bine, in alta nu, in fiecare zi ne mai apare un rid in plus pe care poate nu il observam dar care schimba fizionomia fetei, ne schimbam uneori poate atitudinea fata de persoanele din jurul nostru uneori in bine, alteori in rau, cei din jurul nostru isi schimba si ei atitudinea fata de noi, ne schimbam ca oameni odata cu trecerea timpului, ne schimbam coafura, stilul de a ne aranja, lacul de unghii, felurile de mancare, prioritatile, aspiratiile, idelaurile si poate chiar si principiile de viata....totul se schimba iar de cele mai multe ori se produc schimbari de care nu ne dam seama.
Personal cand imi schimb crema de fata sunt foarte incantata de schimbare dar la scurt timp dupa, incantarea piere, eventual uit daca si cand a avut loc. Sunt persoane, in opinia mea care se adapteaza greu schimbarilor, persoane care se adapteaza mai usor si desi poate multe dintre aceste persoane nu o recunosc insa in sinea noastra frica de "nou" exista in doze mai mari sau mai mici....la fel ca dozele de coca cola!
Am trecut in anul 2010 care, spre bucuria si incantarea mea, pare un an foarte bun insa greu, dar cum esentele tari se tin in sticlute mici, nu ma plang! Prima nota din an pe care o primesc a contat mult de fiecare data, dandu-mi seama ulterior daca am inceput anul cu dreptul sau nu. Atunci cand se intampla sa incep cu un minus sau cu o nota sub asteptarile mele...realizam in sinea mea ca nu aveam un inceput asa cum mi-as fi dorit dar imi furam singura palaria gandidu-ma ca asta tine de munca personala depusa in anul respectiv asadar daca as fi muncit mai mult as fi putut intr-o oarecare masura sa schimb "traseul" pe care sorta il avea pregatit...insa niciodata nu a dat roade acest gand ascuns. Asadar, anul a inceput bine din punct de vedere profesional , prima nota din an fiind nota 9 la Drept civil. Imi aduc aminte cum in primul an o studenta la drept mi-a spus " Visul oricarui student la drept este sa treaca la Drept Civil", mi s-a parut o replica invaluita in amuzament si stropita cu realism, acum cred ca replica reliefeaza conceptiile mediocritatii studentilor la drept si mai mult decat atat o lipsa de ambitie, contrazicand studentul in cauza cu urmatoarea afirmatie: "Se poate 9, atunci se poate si 10!". A urmat o perioada in care am depus multa munca, am fost destul de stresata dar atunci cand inveti si esti sigur pe tine nu mai este loc de indoiala, rezultatele bune au inceput sa apara.
A plecat fratele meu in Scotia impreuna cu iubita lui, a plecat si iubitul meu la master in Londra si a plecat si Lola in America....de orasul Bacau ma leaga doar parintii. Imi inchipuiam ieri seara cum ma voi trezi intr-o dimineata si voi spune hotarator : "Plec!" si am sa plec, am sa schimb cursul vietii brusc si cu multa ardoare de a-mi croi un drum in alta parte...Imi e dor de persoanele care imi sunt atat de dragi si apropiate desi sunt departe insa iau distanta ce pe un factor deloc invincibil, luptand cu viata de zi cu zi pare uneori o lupta mai grea decat cea de a lupta cu distanta iar atunci cand stii ca persoanele la care tii si de care ti se leaga viata, sunt bine si se gandesc la tine la fel de mult daca nu mai mult decat faci tu, e insesizabila!
In plus, o alta schimbare produsa in ultimul timp a fost faptul ca am asa un chef nebun de a ma implica in diferite activitati, proiecte, am un chef nebun de a cumpara carti, de a calatori si de a invata, imi doresc sa imi fac prieteni si sa cunosc multa lume, imi doresc sa am mereu o activitate care sa ma ajute sa ma relaxez, am nevoie de asta, imi e dor sa am mai mult timp pentru mine si pentru ale mele pofte de aceea din semestrul II ma apuc de teatru si ma inscriu in Liga Studentilor de la Drept, abia astept! Plus ca m-am inscris la o Conferinta pentru tinerii nascuti in anul 1989 care se va tine la Praga in vara, sper sa fie acceptata aplicatia mea! Ma simt foarte bine si foarte multumita cu mine insami iar aceasta atitudine pozitiva ma ajuta enorm!
Mai am un singur examen si a trecut si semestrul I din anul II de studiu....trece atat de repede timpul, incredibil!
Cate schimbari produce timpul, cat de mult ne schimbam ca oameni de la o zi la alta si cat de mult determina aceste schimbari cursul vietii! 
P.S Plec la Londra pe 26, imi voi petrece o saptamana alaturi de dragostea mea! Abia astept!