Viata omului ca o piscina

"Oamenii sunt ca o piscina: Au o parte adanca si o parte mai putin adanca!"
E o replica ce am auzit-o zilele trecute intr-un film,replica ce a continuat cu o constatare.Sunt momente cand oamenii au sentimente ce le dau senzatia ca provin din partea mai adanca a piscinii,sentimentele fiind puternice, iar trairile ajungand la extaz sau prapastie,insa,ele poate provin din partea mai adanca a piscinii ,iar noi lasandu-ne dusi de val nu putem face deosebirea.

La cateva zile dupa vizionarea acestui film,replica inca dainuia si mi-a placut atat de mult incat intentionam sa o scriu aici,pe blog.Cu toate astea am asteptat,nu stiam ce asteptam,poate experientele care le-am avut acum cateva zile care m-au marcat.

Bucuresti...Micul Paris
Bucurestiul vechi...In Lipscani,ploaie cu picaturi mici si dese,compania persoanei iubite,lume agitata,multe umbrele,bagaje si genti cu stil,barbati imbracati la costum,sunetul ploii si a telefoanelor mobile si mirosul unui caine ud...o cafea calda si aburul unei gustari fierbinti puse pe o farfurie alba ,terasa...zambete si multe ganduri!Atentia mi-a fost acaparata intr-o clipa de schelalaitul unui caine ce se indrepta umil spre masa mea.Am fost socata cand am realizat ca a fost lovit cu o umbrela atat de tare incat umbrela s-a rupt de cateva spite si a fost lovit intentionat...nu-mi venea sa cred ce se intampla, auzind in fundal un ras isteric al celui ce se simtea mandru de ceea ce facuse.Mandria...e un pacat mai ales in astfel de situatii negandite.Explicatia lui la intrebarea unui chelner ce facea parte din personalul cafenelei,a fost: "A incercat sa imi muste cainele care este mic si orb."Rasul a continuat pe fundal...Imaginea m-a marcat si mai ales comentariile de dupa.Continuandu-mi lupta de a iesi din cotidian m-am bucurat de sentimentul pe care il aveam la vederea unui tablou alb negru ce reda imaginea unui oras vechi,tablou ce se afla in vitrina unui magazin din fata mea.Ma bucuram de zambetul si de sarutarile calde ale persoanei dragi, acompaniate de zgomotul picaturilor de ploaie ce cadeau pe umbrela ce ne ferea.

Plecand de acolo,am intrat in agitatia specifica capitalei,am stat la cozi in magazine,am traversat multe intersectii,am asteptat culoarea verde,auzind franturi de discutii pe strada,schimband pareri in ceea ce tinea de mirosul mancarilor ce inundau stradutele ude.La una din intersectii,mirarea mi-a fost mult mai mare cand am vazut ca legea este reprezentata de regula palmei si a pumnului: o cearta in trafic intr-un pieton si un sofer.Pieton ce a fost trantit pe trecerea de pietoni in mijlocul unei intersectii,alti soferi ce se uitau indiferenti la circ,altii care se amuzau si unii inspaimantati care nu aveau curaj nici macar sa se uite insistent...din aceasta categorie facand si eu parte.Domnul ce parea extrem de vinovat in ochii soferului a fost pus la punct "finut" cu cateva palme si picioare in stomac in mijlocul intersectii printre masinile ce ocoleau spectacolul.

In urmatoarele 10-15 minute ,am fost atat de intrigata de ceea ce vazusem incat nu-mi puteam reveni.Ma intrebam fara incetare de ce nimeni nu a intervenit?Daca ma aflam eu in locul acelui pieton ce s-ar fi intamplat?De ce toata lumea se uita ca si cum nu s-ar intampla nimic?De ce se intampla asa ceva?De ce nu ne putem face dreptate altfel decat cu pumnul?

Iar azi citind "Viata pe un peron" de Octavian Paler am intalnit un paragraf in care se vorbea despre masca pe care toti o purtam in viata de zi cu zi.Indiferent ca esti copilul care isi tine mama in brate,iubitul cu care te trezesti dimineata alaturi, indiferent daca esti un simplu cersetor sau un mare bancher...toti purtam o masca in anumite momente.Unii vedem dincolo de ea,altii nici macar nu o observa,unii ne lasam afectati de existenta ei, insa poate cei mai multi vrem sa scapam de ea insa nu stim de unde sa incepem si cum sa ne purtam in astfel de situatii.

Da!Sunt total de acord ca suntem formati din piscine mai mici in care punem doar galeti de apa cu sentimente relative, piscine medii in care lasam sa se balaceasca mediocritatea in ceea ce priveste sentimentele si piscine cu adevarat mari in care sentimentele puternice sunt victorioase!Iar atunci cand suntem la pamant...ne inecam cu apa din piscina mai mare.Mi-as dori doar sa nu ajung sa le confund si sa nu ajung sa port o masca sau sa fiu indiferenta pusa in fata unor experiente ce imi cersesc atentia,mi-as dori sa nu am cunostinte de acest gen care isi traiesc viata dupa cum bate vantul sau cum adie curentul...