Arta gatitului si marele esecuri culinare

In ultima vreme, mi-am testat calitatile de bucatareasa incercand retete clasice dar si retete luate de pe internet care erau puse sub diferite denumiri excentrice. Asadar am gatit pulpe de pui la cuptor cu cimbru si busuioc cu cartofi taranesti, musaca din piept de pui, supa de pui, chiftelute, snitele cu piure, bruschette, pilaf cu piept de pui in unt, file de peste la cuptor cu mamaliga si mujdei de usturoi, pui intreg cu garnitura de cartofi copti in vin rosu etc. Aceste retete fiind cele care mi-au iesit grozav fiind si foarte gustoase.
Insa am incercat o reteta ce presupunea condiment din cafea si piper peste muschi de vita. Evitand un drum lung si obositor pana in piata , m-am multumit sa il rog pe iubitul meu sa caute muschi de vita numai la magazinele din imprejurimi unde nu a gasit asa ca m-am hotarat sa incerc reteta pe carne de pui, mai exact pulpe de pui. Asadar reteta nefiind una complicata, am adaptat-o la pui si am trecut la "atac", alegand o garnitura de cartofi cu rozmarin. Esec total si rotund!!! "Dezgustator" a fost cuvantul folosit pe toata durata pregatirii. Mancarea nu arata nici cruda bine insa nici facuta! Nu era estetica, nu era buna, nu imi placea nimic! Nu imi placeau cartofii, nici carnea, nimic! Parca pusesem prea mult rozmarin peste cartofi, iar dupa ce i-am fiert ( se rumenesc mai bine daca sunt fierti iar apoi prajiti) i-am bagat la cuptor si s-au inmuiat foarte tare, s-au zdrobit si arata ca un piure dat la cainii din fata blocului...GROAZNIC! In cele din urma mi-am implementat ideea ca mancarea e oribila si nici macar nu am putut sa o gust insa iubitul meu a mancat, nu a ramas impresionat de reteta improvizata dar a apreciat-o ca fiind "comestibila". M-am bucurat enorm ca ma pot baza pe diplomatia si sinceritatea lui!:)
Pe langa aceasta experienta, am mai trait o experienta mai putin placuta...as putea sa o numesc chiar "dureroasa". Pregateam crema de zahar ars si fiind o persoana perfectionista, lupt si ma straduiesc ca lucrurile sa imi iasa perfecte sau macar aproape de perfectiune, asadar, dupa ce zaharul s-a topit am vrut sa ung foarte bine peretii oalei si i-am uns atat de bine incat mi-a cazut zahar topit pe mana....inca mai am rana la mana stanga!Cu toate acestea am fost foarte incantata de rezultat...crema a iesit GROZAVA!
A venit Craciunul si am primit multe cadouri, insa printre parfumuri, genti si bijuterii am primit si o carte de bucate de la iubitul meu, cartea lui Chuck Williams care a dorit revolutionarea gastronomiei din America. Cartea are 26 de retete pentru aperitive, 27 de retete de supe, 25 de retete de salate, 27 de retete de paste si rizoto, 26 de retete de peste si crustacee, 27 de retete pregatite din carne de pasare, 25 de retete din carne de vita, 21 de retete din carne de porc si miel, 28 de retete realizate cu legume, 21 de retete cu fainoase, 26 de deserturi, 25 de gustari si feluri de mic dejun rezultand astfel 304 retete pe care am de gand sa le fac in anul 2010 incepand cu 10 ianuarie cand voi ajunge la Iasi. Asadar, blogul meu va cuprinde descrierea fiecarei retete in parte si rezultatul final, de asemnea, va cuprinde si gradul de dificultate al fiecarei retete si blocaje intalnite cu privire la lipsa unui ingredient ce nu e gasit pe piata noastra ( sa speram ca nu va fi cazul ). Voi promova cartea si retetele lui Chuck Williams , urmand regia filmului Julia & Julie in care vietile a doua femei se intersecteaza prin intermediul artei culinare, in film prestand onorabil Meryl Streep a carei fica studiaza la Universitatea Vassar de langa New York unde invata Lola, prietena mea.
Asa ca....abia astept sa ajung la final si sa va "incant" papilele gustative! Bon appetit!

P.S Mancati ponderat la mesele de sarbatori! Craciun fericit si La multi ani dragi cititori!

Omul care aduce ploaia

M-am indragostit de carte inca de la primul rand care incepe in modul urmator: "M-am hotarat definitiv si irevocabil sa devin avocat!"...m-a marcat,m-am regasit complet aducandu-mi aminte de visul meu din primul an de studentie la drept. Eram convinsa, eram in stare sa demonstrez prin orice mijloace mi-ar fi stat in putinta ca visul meu va deveni realitate! Ma gandeam ca voi invata cum nu am mai invatat niciodata doar ca sa ajung acolo unde mi-am propus, ma gandeam ca atunci cand nu voi avea chef ma voi gandi la cele mai grave lucruri posibile ca sa ma ambitionez sa invat, ma gandeam cu tarie ca trebuie sa invat sa imi fac un viitor, sa am un job pe care mai inainte de toate sa il venerez, iar mai apoi sa invat pentru rasplata materiala ce mi-ar fi putut oferi oportunitati nenumarate...eram in stare sa ma gandesc cum plange mama pentru notele mele mici si atunci o luam de la capat ca si cum de abia mi-am baut cafeaua de dimineata si sunt in forta si cu vitalitatea la cote maxime, astfel incat sa fiu in stare sa invat constiincios si nu superficial!

Visul meu s-a spulberat la sfarsitul anului cand doua persoane mi-am spus asa "pe nepusa masa" ca ma vad procuror. Ironia e ca una din cele doua persoane era un coleg de grupa ce ma cunostea mult prea putin, coleg ce ulterior "si-a dat demisia din drept" pledand pentru... facultatea de istorie. Dupa o prezentare de proiect in care am demonstrat nevinovatia lui Napoleon, a facut remarca cu pricina. Mai in gluma, mai in serios i-am spus: "Eu voi fi avocat si nu orice fel de avocat ci unul de succes!". Dar sa fiu sincera cu voi, cei ce imi cititi blogul, m-a marcat remarca lui si m-a pus pe ganduri. La o saptamana dupa, in vizita acasa, tatal meu ma provoaca la o discutie pe baza expectantelor mele in plan profesional. Nu am apucat sa spun prea multe pentru ca, in acelasi stil ca si colegul meu prompt si hotarat mi-a spus: "Eu zic sa te orientezi spre a fi un procuror,te-ai plia mult mai bine pe un astfel de job". Mi-am zis...discutii in contradictoriu cu tata, nimic nou....dar totusi am stat si am analizat situatia si m-am intrebat: "As putea apara un infractor care a violat o minora de 5 ani si inca 3 de 7 ani si in cazul uneia a survenit decesul? As putea pleda pentru un infractor care a talharit o femeie de 80 de ani ?" Nu as putea...raspunsul meu a inceput cu NU si asta era cert! In cazul fetelor m-as gandi la verisoara mea mai mica, in cazul batranei la bunica mea si tot asa...m-as pune inevitabil in pielea acelor victime sau mi-as imagina ca imi sunt rude, prieteni ...din punct de vedere moral nu as putea alege meseria de avocat sau cel putin nu de avocat in materia dreptului penal. Usor visul meu s-a schimbat asa cum unele se spulbera , altele se schimba....si am realizat ca DA...procuror vreau si pentru asta voi invata!

Spre rusinea mea, nu mai citisem nicio carte de John Grisham, insa aceasta e cu siguranta una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit pana la varsta de 20 de ani! Palaria jos pentru o astfel de recomandare si palaria jos pentru astfel de autori! O recomand cu drag, mai departe, pe aceasta "Omul care aduce ploaia" si restul cartilor lui pe care mi-am propus sa le citesc enumerand:  "Asociatul", "Firma", "Camera mortii" si altele de care am auzit, de asemenea, numai cuvinte de lauda!

Artificii sufletesti

Merg pe strada seara,multe lumini, tramvaie care opresc in statie,si aud in jur multe discutii....ma gandeam la ce am de pregatit pe a doua zi la facultate ...eram pierduta in ganduri,in rutina ce ma inconjoara, in dezamagiri sau zambete copilaresti, geanta mi-a cazut de pe umar si cursurile ce le purtam in ea o ingreunau atat de mult incat de abia asteptam sa ajung acasa...insa pentru o clipa am realizat ca peste nu mult timp vine Craciunul!
Poate daca nu ar fi recesiune...as cumpara din timp cadouri pentru toata lumea...insa situatia in care ne aflam cu totii ma forteaza sa gasesc si solutii originale de cadou daruind astfel cadouri cu valoare sentimentala si nu materiala!Mi-as dori sa imi pot bucura toate persoanele dragi mie cu cate un cadou!In magazine au aparut caciulitele de Craciun, globurile sub diferite forme si culori....ador sa ma uit la un glob cum se invarte, ador sa pun in brad primul glob si ador sa ma uit pe geam sa vad cum ninge.Abia astept sa vina Craciunul, sa fim poate cu totii mai buni , mai sinceri si mai atenti cu cei din jur...astept sa ne oprim macar pentru cateva zile din agitatia urbana ...din jungla ce ne determina sa uitam ca fericirea vine din lucruri marunte!Astept mirosul de cozonac de acasa, astept sa primesc cadouri...si astept sa fac oameni sa zambeasca...astept primul fulg de nea!
Cand eram doar un copil, aveam un carnetel pe care imi notam in fiecare an, timp de ani de zile, cand a nins prima oara, ziua , ora si locul in care ma aflam....cu timpul l-am pierdut dar ideea mi-a ramas intiparita in memorie!Mi-e dor sa fiu copil si sa cred in Mos Craciun si in magia Craciunului si a fiecarui fulg de nea...dar nu e tarziu sa reintru, macar pentru cateva clipe, in pielea unui copil fara griji si probleme...

Viata activa sau doar stres continuu?

Agitatie.Multe cursuri.Seminarii importante.Frig...covrigi calzi, o cafea bauta in fuga, invatat pana tarziu...discutii contradictorii pe baza articolului 183 si 174 din Codul penal, extemporale...si uneori un film bun la cinema, un ceai cald seara inainte de culcare si o imbratisare calda din parte iubitului...

Ma intreb uneori, e o viata agitata, activa care ma determina pe mine sa nu devin prietena cu rutina sau doar mult stres? Uneori sufar ca nu am timp de mine, timp sa stau mai mult cu iubitul meu, cu prietenii mei, sa stau mai mult acasa....timp sa stau sa savurez o cafea si sufar...Stresul si oboseala se aduna si devin irascibila si am momente cand ma descarc pe persoanele din jur, fapt ce ma intriga ,pentru ca nu e ceea ce imi doresc eu...

Insa, pe de alta parte ma bucur, pentru ca imi place ceea ce fac, pentru ca imi place la nebunie profa de drept penal, pentru ca proful de drept civil e un mare profesionist desi se stie ca pune note mici, dar nu ma intereseaza asta ci doar sa stiu eu materia, imi place cand inteleg si cand stiu sa rezolv spete pentru ca stiu ca in asta consta viitorul meu!

Da, imi place viata activa sau stresul continuu...imi place indiferent de cum s-ar numi ea...viata de student!

Vaduva vesela

Azi sunt foarte fericita,excluzand faptul ca nu am internet si stau la o cafenea din mall ca sa scriu aceasta postare ,merg la opereta impreuna cu una din bunele mele prietene Andra si prietenul ei ...dar o prezenta cu adevarat complesitoare este iubitul meu...:)
Sunt tare incantata si astept cu nerabdare sa concluzionez aceasta postare dupa ce imi fac o opinie de ansamblu asuprea pisei "Vaduva vesela"

Tinem legatura ...prin telefon pana ajunge netul si in camera mea:D

M-am vazut mireasa!

M-am trezit azi mai racita ca ieri si sper eu, mai putin racita ca maine. Fara prea mult chef de viata asteptam sa imi fiarba apa in ibric pentru cafea si imi reciteam un proiect de studiu legat de drept penal...mici corecturi,greseli gramaticale realizate din cauza oboselii la 2 jumatate dimineata,idei neterminate si fraze prea lungi...Brusc tresar si imi aduc aminte ca am avut un vis tare ciudat aseara...
M-am vazut mireasa mergand de mana cu iubitul meu printr-o multime de oameni ce incercau sa ne opreasca si sa ne trasmita cat suntem de frumosi...insa nici el,nici eu nu ne-am oprit si aveam o trena extrem de lunga si lumea se minuna si era seara si era un sentiment extraordinar de fericire.Nu mi-am vazut chipul si nu i-am vazut nici chipul iubitului meu insa simteam ca noi suntem actorii principalii!Dansam si toata lumea ne privea si era deja noapte,eram afara ...exact cum eu imi doresc: sa am o nunta in aer liber afara ,unde e multa verdeata sub cerul plin de stele!
Ciudat e ca m-am visat intr-una din rochiile pe care le-am vazut impreuna cu iubitul meu si in care eu visez sa ma imbrac peste nu prea mult timp!

Ce bine e...

Ce bine e sa nu ai bani, sa asculti vama veche -vara asta ,sa stai cu prietenii la un pahar de vin si sa mananci covrigi!Ce bine e....la Iasi ,ce bine e sa ai prieteni si un iubit exceptional.Ce bine e sa zambesti si sa nu ai multe griji,e bine tare sa te distrezi si sa asculti muzica buna...
Ce bine e!

Studentie...

Iasi...nu mai e decat o zi pana la plecarea mea!Anul 2 de studentie bate la usa...un amalgam de sentimente imi inunda sufetul...emotie puternica,frica de examene,bucuria primelor note bune si a unui examen luat...tristea unui posibil examen picat si multe zambete provocate de nenumarate peripetii cu colegi si prieteni!

Abia astept...desi stiu ca nu trebuie sa astepti sa treaca timpul ci doar sa te bucuri de el,astept sa ajung in Iasiul aglomerat de studenti si in camera mea,astept sa incep Dreptul penal si sa invat pentru primul examen, astept sa fiu ocupata mereu si sa am de invatat si astept sa am numai reusite!

Imi va fi dor de parinti,de fratele meu ..imi va fi dor de camera mea-micul meu Univers...imi va fi dor de ACASA si de tot ce presupune aceasta notiune!Imi va fi dor sa ma alinte mama sau sa ma trezeasca ea dimineata...imi va fi dor de agitatia din fiecare dimineata din fata blocului,de vanzatoarea de la magazinul din colt care imi da mereu painea cea mai buna,imi va fi dor sa ma astepte iubitul meu in fata blocului,sa mananc impreuna cu parintii mei,sa nu strang masa,sa imi incalzeasca mama mancarea,imi va fi dor de toate momentele petrecute acasa!Imi va fi tare dor...

Cu toate astea, Iasiul imi e atat de aproape de suflet, incat nici macar Parisul nu se poate compara cu el si cu mirosul de tei de pe Copou!

Ne auzim curand...din Iasi...din Copou...din camera mea...de la acelasi laptop!

Fericirea...

Fericirea chiar vine din lucruri marunte!

Un zambet,o floare,o plimbare,o mangaiere,o prietenie sincera,un Te iubesc in zorii zilei,o bataie cu perne,o floare pe presul din fata usii, un biletel strecurat in geanta, un vis copilaresc,o poza frumoasa,adierea vantului, un caine vesel si jucaus,o picatura de ploaie, o plimbare in parc, o tinere de mana, o felicitare online de la o prietena, un telefon care te surprinde placut, un film bun,nachos,o ciocolata, un ou kinder....Sunt fericita!

Bunicile si nepotii

9 Mai ,Nr.18 este strada bunicii mele,strada pe care ajung o data sau maxim de 2 ori intr-un an.Acest adevar trist exista datorita distantei ce nu imi permite sa merg sa o vizitez la fel de des cum mi-as dori!

Vad des bunici cu nepotei si nepoate pe strada mancand o inghetata si bucurandu-se de momentele petrecute impreuna si ma gandesc: "Candva eram si eu asa!" ,si atunci mi-as dori sa pot da timpul inapoi si sa ma mai bucur inca o data de aceste momente...Mi-as dori sa imi petrec mai mult timp cu ai mei dragi bunici si sa stau la aer in curte si sa citesc o carte buna, mi-as dori sa pot sa ii ajut sau macar sa ii vad bunicii zambetul la vederea mea dimineata cand intru in bucatarie!Mi-as dori sa am parte in fiecare dimineata de micul dejun copios pe care bunica mi-l facea de ficare data,mi-as dori sa am puterea sa o incurajez atunci cand are nevoie si sa ma alinte "capsunica"...mi-as dori sa ii am langa mine mereu,pentru o vesnicie!

Ma bucur mult cand vad bunici care ar face totul pentru nepotii pe care ii au, cand vad bunici atente cu nepotii ce au crescut si au prietena,bunicile care stiu intotdeauna ce e mai bine si ce sfat te-ar ajuta, bunicile care iti spun ce geamuri sa lasi deschise ca sa se aeriseasca in casa si bunicile care nu uita niciodata ca florile trebuie udate!Fara existenta lor,notiunea de bunica nu ar exista!Bunicile sunt mame cu mai multa experienta si mame care stiu mai bine ce e de facut,bunicile sunt mamele care iti reincalzesc ceaiul daca s-a racit dupa ce ti l-a facut mama, bunicile sunt femeile de exceptie care ne-au crescut parintii incredibili pe care ii avem,bunicile sunt cele mai bune gospodine, bunicile sunt econome, bunicile iarta mereu,bunicile iubesc neconditionat,bunicile sunt femeile rabdatoare care au avut grija de noi cand eram mici si care ne sustin financiar uneori, acum, cand am crescut,bunicile sunt cele care vor avea grija de stranepoti cand vom pleca la o petrecere si bunicile mereu vor gati placinte gustoase si gem....

Ador bunicile si imi iubesc nespus bunica!
Fara ele viata nu ar fi la fel de frumoasa iar copilaria nu ne-ar fi la fel de colorata si vesela!

Home sweet home...

Am ajuns acasa si le-am facut o surpriza alor mei care nu se asteptau sa vin atat de repede!E frumos acasa...desi sentimentul pe care l-am avut in fiecare dimineata cand ma trezeam cu persoana iubita langa mine,nu se compara cu nimic.

Tocmai am mancat prajituri facute de mama, prajituri ce mereu imi lipsesc, atunci cand sunt departe de casa.Ma tot intreb de ce Lola,prietena mea draga, nu-mi raspunde la mail si de ce am dormit 16 ore?

Home sweet home...

Viata omului ca o piscina

"Oamenii sunt ca o piscina: Au o parte adanca si o parte mai putin adanca!"
E o replica ce am auzit-o zilele trecute intr-un film,replica ce a continuat cu o constatare.Sunt momente cand oamenii au sentimente ce le dau senzatia ca provin din partea mai adanca a piscinii,sentimentele fiind puternice, iar trairile ajungand la extaz sau prapastie,insa,ele poate provin din partea mai adanca a piscinii ,iar noi lasandu-ne dusi de val nu putem face deosebirea.

La cateva zile dupa vizionarea acestui film,replica inca dainuia si mi-a placut atat de mult incat intentionam sa o scriu aici,pe blog.Cu toate astea am asteptat,nu stiam ce asteptam,poate experientele care le-am avut acum cateva zile care m-au marcat.

Bucuresti...Micul Paris
Bucurestiul vechi...In Lipscani,ploaie cu picaturi mici si dese,compania persoanei iubite,lume agitata,multe umbrele,bagaje si genti cu stil,barbati imbracati la costum,sunetul ploii si a telefoanelor mobile si mirosul unui caine ud...o cafea calda si aburul unei gustari fierbinti puse pe o farfurie alba ,terasa...zambete si multe ganduri!Atentia mi-a fost acaparata intr-o clipa de schelalaitul unui caine ce se indrepta umil spre masa mea.Am fost socata cand am realizat ca a fost lovit cu o umbrela atat de tare incat umbrela s-a rupt de cateva spite si a fost lovit intentionat...nu-mi venea sa cred ce se intampla, auzind in fundal un ras isteric al celui ce se simtea mandru de ceea ce facuse.Mandria...e un pacat mai ales in astfel de situatii negandite.Explicatia lui la intrebarea unui chelner ce facea parte din personalul cafenelei,a fost: "A incercat sa imi muste cainele care este mic si orb."Rasul a continuat pe fundal...Imaginea m-a marcat si mai ales comentariile de dupa.Continuandu-mi lupta de a iesi din cotidian m-am bucurat de sentimentul pe care il aveam la vederea unui tablou alb negru ce reda imaginea unui oras vechi,tablou ce se afla in vitrina unui magazin din fata mea.Ma bucuram de zambetul si de sarutarile calde ale persoanei dragi, acompaniate de zgomotul picaturilor de ploaie ce cadeau pe umbrela ce ne ferea.

Plecand de acolo,am intrat in agitatia specifica capitalei,am stat la cozi in magazine,am traversat multe intersectii,am asteptat culoarea verde,auzind franturi de discutii pe strada,schimband pareri in ceea ce tinea de mirosul mancarilor ce inundau stradutele ude.La una din intersectii,mirarea mi-a fost mult mai mare cand am vazut ca legea este reprezentata de regula palmei si a pumnului: o cearta in trafic intr-un pieton si un sofer.Pieton ce a fost trantit pe trecerea de pietoni in mijlocul unei intersectii,alti soferi ce se uitau indiferenti la circ,altii care se amuzau si unii inspaimantati care nu aveau curaj nici macar sa se uite insistent...din aceasta categorie facand si eu parte.Domnul ce parea extrem de vinovat in ochii soferului a fost pus la punct "finut" cu cateva palme si picioare in stomac in mijlocul intersectii printre masinile ce ocoleau spectacolul.

In urmatoarele 10-15 minute ,am fost atat de intrigata de ceea ce vazusem incat nu-mi puteam reveni.Ma intrebam fara incetare de ce nimeni nu a intervenit?Daca ma aflam eu in locul acelui pieton ce s-ar fi intamplat?De ce toata lumea se uita ca si cum nu s-ar intampla nimic?De ce se intampla asa ceva?De ce nu ne putem face dreptate altfel decat cu pumnul?

Iar azi citind "Viata pe un peron" de Octavian Paler am intalnit un paragraf in care se vorbea despre masca pe care toti o purtam in viata de zi cu zi.Indiferent ca esti copilul care isi tine mama in brate,iubitul cu care te trezesti dimineata alaturi, indiferent daca esti un simplu cersetor sau un mare bancher...toti purtam o masca in anumite momente.Unii vedem dincolo de ea,altii nici macar nu o observa,unii ne lasam afectati de existenta ei, insa poate cei mai multi vrem sa scapam de ea insa nu stim de unde sa incepem si cum sa ne purtam in astfel de situatii.

Da!Sunt total de acord ca suntem formati din piscine mai mici in care punem doar galeti de apa cu sentimente relative, piscine medii in care lasam sa se balaceasca mediocritatea in ceea ce priveste sentimentele si piscine cu adevarat mari in care sentimentele puternice sunt victorioase!Iar atunci cand suntem la pamant...ne inecam cu apa din piscina mai mare.Mi-as dori doar sa nu ajung sa le confund si sa nu ajung sa port o masca sau sa fiu indiferenta pusa in fata unor experiente ce imi cersesc atentia,mi-as dori sa nu am cunostinte de acest gen care isi traiesc viata dupa cum bate vantul sau cum adie curentul...

Prieteni....

"Prietenii sunt ca vinul, cu cat sunt mai vechi cu atat sunt mai buni!"

Iti multumesc ca ma faci sa rad atunci cand plang, iti multumesc ca ma faci fericita, iti multumesc ca esti sincera si directa, iti multumesc ca stii cand am nevoie de tine cel mai mult, ca stii cand nu ma mai pot ridica de jos si am nevoie de o mana intinsa, iti multumesc ca stiu ca esti acolo mereu, iti mutumesc ca imi raspunzi la telefon la 3 dimineata si stam de vorba pana tarziu, iti multumesc pentru cadourile frumoase, pentru petrecerile de neuitat pe care le-am avut impreuna, pentru bataile cu perne, pentru schimbul de papuci in mijlocul parcului cand ma dureau picioarele, pentru prajitura dulce care ma face mereu sa ma simt mai bine, pentru mangaierea pe care mi-o oferi mereu , pentru ce esti tu ca om, pentru tot ce invat de la tine, pentru cum ma simt in preajma ta, pentru ca nu as putea trai daca nu ai fi TU! Iti multumesc din tot sufletul tie, da , si tie...si ei...si lui si tututor celor care mi-au fost mereu aproape si care imi sunt prieteni exceptionali!Tuturor celor care imi fac viata atat de frumoasa!

Politic sau apolitic?microbist sau nu?misogin sau misandra?

Ca tanara de 20 de ani ma intreb destul de des politic sau apolitic?PSD sau PD-L?Misogin sau misandra?Ce domina si ce exemplu ar trebui sa adoptam, cui sa ne alaturam si de ce?Am cunostinte,prieteni,amici si rude care au diferite tipare si propriile lor motivatii pentru care au facut anumite alegeri.Sunt provocata la tot felul de discutii politice care sincer uneori ma tenteaza ,alteori ma lasa rece,as vrea sa ma implic dar, totusi, pe de alta parte consider ca mai bine citesc o carte.Nu ma pricep la politica,am cateva notiuni,elementare as spune,dar nu stiu daca am preferinte sau nu...insa sunt in perioada de tatonare dar in acelasi timp in perioada in care totusi as putea alege altceva decat politica ca domeniu de interes.

E o mare nebunie, dupa fiecare meci de fotbal observ barbati nervosi,disperati,amuzati sau frustrati...rareori incantati de reusita si ma intreb de ce e necesar sa apara un conflict intre un barbat si oricare alt personaj care apare intamplator in peisaj imediat dupa un meci de fotbal in care echipa preferata a dat gres.Ma intreb de ce sunt femei care au favorisme in acest domeniu si de asemenea ma mai intreb pe ce sunt bazate aceste favorisme.De ce nu e lumea interesata de un alt sport la fel de tare cum e de fotbal?Rareori inteleg nebunia pe care o produce cate un meci de fotbal...

Femeile nu sunt soferite bune, femeile nu se pot uita la meci, femeile nu stiu ca duminica e ziua cand barbatii merg la un fotbal,femeile nu inteleg ca dupa un an ,lucrurile nu o sa mai stea la fel ca in prima zi iar femeile nu stiu nimic despre masini asa ca nu ar trebui sa faca pretentii!Misogin...asa as clasifica un astfel de barbat,eu si probabil multe alte femei.De ce barbatii subestimeaza femeia si de ce exista barbati care nu pot realiza ca sunt femei care chiar conduc bine,sunt femei pasionate de fotbal ,sunt femei capabile sa inteleaga ca duminica e zi de poker sau fotbal cu baietii ,sunt femei care stiu ca dupa 1 an lucrurile nu vor sta la fel ca in prima zi dar sunt femei care vor face lucrurile intr-o asa maniera incat barbatii se vor indragosti si reindragosti de ele zilnic...
Sunt insa ,pe cealalta parte a baricadei,femei care au repulsie fata de barbati, ca nu stiu ce e aia o bluza de un roz pal sau lila si ca nu stiu cum arata tul-ul sau chiffonul,ca vor femeie la cratita si ca nu cred ca o femeie poate fi independenta fara ajutorul unui barbat,nu vor sa accepte ca femeia poate fi ceva mai mult decat mama copiilor unui barbat si femeia care ii pune si ii strange masa!Aceste femei care subestimeaza barbatul si a lui putere fac parte din categoria femeilor dominate de sentimentul de misandrie!
Suntem egali,o femeie e de o mie de ori mai femeie cu un barbat adevarat langa, iar un barbat e un barbat de succes cu o femeie puternica in spate!Sa ne oprim din a da vin pe ei sau pe ele ca ei sunt incapabili sa ofere iubire neincetata si atentie nelimitata, sa incetam sa credem ca ele se supraestimeaza si fac prea multe pretentii, sa incetam sa credem ca daca se uita dupa o femeie frumoasa pe strada inseamna ca maine se insoara cu ea(la urma urmei si noi ne uitam ,iar ce e frumos si Lui Dumnezeu ii place),sa incetam sa le credem orgolioase si infumurate iar pe ei niste nepoliticosi!Sa incetam mascarada si circul ieftin dintre femei si barbati!

Asadar la potica,fotbal si femei...insist sa cred ca toti suntem buni!
Nu tinem cu cei ce se afla la putere pentru ca sunt corupti,stim ca sunt 2 echipe de top dar niciodata nu vom sti care e cea mai buna si mai stim ca femeile sunt de neinteles!:)

Femeia Secolului XXI

"21 de femei tari pentru secolul XXI
Nu le găseşti în paginile tabloidelor, nu-şi fac un titlu de glorie sau un accelerator de carieră din relaţia cu X şi cu Y, iar presa alege să le treacă adesea într-un con de umbră, optând pentru vedete de carton şi poveşti de amor bulevardiere. Sunt prea puţin glossy pentru revistele de profil şi prea serioase pentru a monopoliza noul prime time al mondenităţii. Cotidianul merge pe mâna lor, alegând 21 de femei de esenţă tare, puternice deopotrivă prin cariera şi biografia care le transformă în modele de succes. Odată ce ai aplicat „Cherchez la femme!“, ies la iveală femei care au schimbat faţa României, fie ea aceea politică, socială sau culturală."

Cuvintele sunt de prisos cand realizam ca traim intr-o societate cu un sistem prost pus la punct in care accentul se pune ,iar, pe ambalaj si nu pe continut....Trist,dezamagitor,intrigant,de-a dreptul dezgustator...

Sursa: ziarul Cotidianul
http://www.cotidianul.ro/ana_diculescu_sova_sunt_o_taranca_peste_care_a_trecut_o_biblioteca-79842.html

De multe ori...

De cate ori nu se intampla sa casti si sa uiti sa pui mana la gura sau de cate ori nu se intampla sa mergi pe strada si sa nu realizezi ca ai trecut pe langa o persoana draga tie si ca nu ai reactionat?De cate ori iti impui diferite lucruri cu strictete si ajungi sa faci cu totul altceva?De cate ori realizezi ca ti-ai facut un program pe ziua respectiva insa ca ai uitat unde l-ai scris?De cate ori insa nu uiti atunci cand iti doresti ceva ,sa achizitionezi acel ceva?De cate ori nu uiti cand ai o placinta calda cu branza si iaurt sa o gusti?De cate ori nu uiti sa faci pretentii si mofturi atunci cand simti ca meriti mai mult?De cate ori nu uiti sa primesti cadouri?Dar de cate ori uiti sa faci?....De cate ori?De foarte multe ori...!

Maci,narcise,lalele,zambile....

"- 3 lalele va rog!Da, cele de acolo din colt,cele rosii,exact acelea.Va multumesc."
Cam asa a sunat rugamintea mea la o florarie din frumosul Iasi acum ceva timp in urma.Plecand cu 3 lalele,rosii,mari ,frumoase acasa, ma gandeam pe drum cat de bine ma face sa ma simt o floare.Da, sunt femeie asadar imi plac florile si nu orice floare ci florile care cred eu, ma reprezinta, ma fac sa zambesc, ma fac sa ma simt femeie...

In clasa I, cand eram doar o pustoaica am avut o coronita facuta din maci, coronita care reprezenta rezultatele mele la invatatura.Faptul ca am luat premiul I nu a insemnat la fel de mult precum a insemnat faptul ca mama imi facuse o coronita din maci,aveam cea mai frumoas coronita! De atunci, macii imi aduc aminte de copilarie, nu am mai primit astfel de flori de multa vreme insa sunt sigura ca atunci cand voi primi, o parte din mine va zbura cu gandul la acel moment care mi-a marcat copilaria...premiera din clasa I! Macii au fost primele flori care mi-au placut, primele flori pe care le-am primit si primele flori care m-au facut sa ma simt femeie.

Mai tarziu, nu aveam sa stiu ca o sa ajung sa apreciez mai tare un parfum, sau un inel sau poate o pereche de pantofi. Nu aveam sa stiu ca voi creste si inocenta mea va ramane undeva in urma impreuna cu puritatea macilor copilariei mele...Incepusem sa fiu interesata de la o anumita varsta de cosmetice, pantofi, genti, parfumuri si rochite...florile deja mi se pareau o cheltuiala fara sens.

Dar asa cum aceste subiecte de interes au devenit prioritare la o anumita varsta, in acelasi mod, mai tarziu ele si-au pierdut din importanta. Am invatat cu timpul ca scopul hainelor e cu totul altul, scopul real al lucrurilor cu valoare materiala este de a ne face sa ne simtim bine, de a ne simti comfortabil si in cazul hainelor, de a ne tine de cald si de a ne reprezenta pe noi ca indivizi. Asadar am invatat sa apreciez ca exista lucruri mult mai importante si ca exista momente care te fac de 1000 de ori mai fericit decat un maraton la shopping. Am invatat sa iubesc persoanele din jurul meu si nu imaginea de suprafata, am invatat sa pun accentul pe continut si nu pe ambalaj, am invatat ca fericirea vine din lucruri marunte!

La un moment dat, pe la 16-17 ani am primit in dar narcise,realizand pentru prima oara cat sunt de frumoase si de atunci am inceput sa tin ,iar, la ideea de inocenta,finete,eleganta dand la o parte orice tentativa de meschinarie si de aparenta.Usor,usor incepusem sa fiu atenta la detalii, din ce in ce mai des eram intrebata ce flori imi plac si trebuia sa stiu clar ce flori precizez.Asadar cu trecerea timpului,mi-am dovedit ca florile chiar ma pot face fericita si florile te fac sa zambesti fara sa iti adreseze vreun compliment ,florile te fac sa uiti de probleme fara sa ti se propuna o mica vacanta de weekend la mare...Aveam deja pe lista cu flori preferate,macii-ce imi aduceau aminte de perioada in care nu stiam nici macar abecedarul, naricsele-perioada imediat urmatoare,perioada adolsecentei,naivitatii,greselilor, lalelele-perioada maturitatii,frumosul prag de 20 de ani iar acum m-am indragostit de zambile,e ultima mea dragoste!

Fiecare perioada de evolutie si progres mi-a fost marcata de cate o floare, floare ce mereu imi va aduce aminte cat de repede trece timpul!Mai ieri eram in clasa I iar azi...deja studenta in anul II cu mari planuri pentru viitor.Pentru fiecare floare primita ,exista o persoana care sa o daruiasca iar acestor persoane le adresez un mare MULTUMESC! De la aceste persoane am invatat sa iubesc florile si de la aceste persoane am invatat sa fiu sensibila si inocenta, de la aceste persoane am invatat ca o floare ,primita la momentul potrivit ,de la persoana potrivita poate face mai mult decat 1000 de cuvinte!

Am gasit intamplator un site cu semnificatiile fiecarei flori si ciudat este ca am realizat ce mare coincidenta exista intre semnificatie si ce trairi am avut eu in perioada in care am primit acele flori...sa fie doar o coincidenta sau nu?
Mac: uitare
Narcisa: vanitate
Lalea: simbolul dragostei ,sperantei
Zambila alba: sunt mandru de tine
Zambila albastra: continuitate a sentimentelor

Porii dragostei

Si pe toti ne trece acel fior care ne face sufletul sa vibreze de fericire la vederea persoanelor dragi, la o imbratisare calda si plina de iubirea in momentul in care nimic nu pare sa te mai aline, atunci cand simtim o mangaiere tandra pe crestetul capului si o sarutare grijulie pe frunte...

Sentimentele de iubire, tandrete, grija, atentie pe toti ne fac sa ne simtim bine,alintati si cocolositi ca atunci cand eram mici,pe toti ne incalzesc si pe fiecare in parte ne determina sa lasam undeva in urma tot ceea ce este in viata de zi cu zi doar o aparenta!Un sarut in ploaie cand pielea ti se uda treptat, o bataie cu zapada si multe zambete inocente, frumusetea clipelor cand te intelegi cu persoana de langa tine numai din priviri si gesturi, fiorii pe sira spinarii cand iti este frig si cineva are grija sa te inveleasca, un "buna dimineata" rostit cu zambetul pe buze, o tinere de mana, o portie de ras in hohote,mici certuri si tachinari cu iz fals sarcastic care se termina in 10 minute...toate aceste momente ne leaga de persoanele dragi noua,aceasta "ata spirituala" se numeste dragoste,dragoste ce ne imbata porii in fiecare secunda,minut,ora,zi,saptamana,luna,an al existentei noastre!

Jeux d'enfants

Pentru ce exista notiune de amintire?Dar notiunea de trecut?Pentru a ne aduce aminte cum am fost, ce am facut, pe cine am avut alaturi, cat am evoluat....si cat am gresit?Sau pentru a trai din trecut uneori prin rememorarea clipelor ce ne aduceau pe culmea fericirii....?Pentru ce atatea reguli?Pentru ce atatea planuri si atatea regulamente si de unde atatea legi nescrise care ne coordoneaza viata?

Toate aceste intrebari ma chinuiau barbar intr-o perioada si cum la putine dintre ele am reusit sa imi raspund am vizionat pentru a patra oara exceptionalul film frantuzesc „Jeux d’enfants”. Superb film! Mereu ma face sa cred din nou in mine,ma faci sa zambesc si sa gandesc pozitiv ca totul se intampla cu un motiv si acel motiv ar fi portia de ras cu lacrimi in momentul in care imi voi aminti,momentul in care voi zambi nonsalant si voi spune iar pentru a nu stiu cata oara in viata asta „cat timp a trecut”, momentul in care voi realiza ca privesc inapoi si ca nu are sens ca viitorul arata mai bine si ca viitorul suna mai bine decat suna amintirea ca de fapt amintirea nu e decat zambetul din prezent ce da peste nas lacrimilor din trecut....Iar acum draga cititor, indiferent de persoana, daca nu ai vazut acest film te rog sa incerci sa faci acest efort de o ora si jumatate si sa il vizionezi. Daca la finalul filmului ai realizat ca ai pierdut timpul in zadar, iti promit eu, mica scriitoare a acestui blog, cel mai probabil prietena ta foarte buna, amica care da sfaturi in toiul noptii si dimineata la cafea, sora, cumnata, colega de banca, fiica, verisoara, nepoata, vecina,sau pur si simplu o necunoscuta, ca astept telefonul tau si timp de o ora jumatate voi sta in maini pentru tine sau daca te face sa te simti mai bine jucam „Cap ou pas cap” si accept sa primesc cele mai groaznice provocari!Asadar fa acest efort si daca nici macar acum nu te-am convins ,poate dupa urmatoarea secventa vei fi incantat la ideea aceasta!

Coffee time!

Sunt momente in viata pe care nu le-as pierde pentru nimic!Sunt momente cand imi doresc sa savurez fiecare gura de aer,fiecare bataie a vantului si caldura emisa de fiecare raza de soare.Cafeaua,laptopul,cateva ganduri bune,un zambet ce trimite raze sunt condimentele necesare unei dimineti cu adevarat relaxante!

Iubesc acest moment al zilei,iubesc sa pot scrie in carte sau pe blog,ascultand relaxata cafe del mar, in pijamale si cu o ceasca de cafea!Este momentul in care imi adun gandurile, imi stabilesc prioritatile si planurile pe ziua respectiva sau pentru o perioada nedeterminata, este momentul in care dau frau liber gandurilor,este momentul ce ma face sa ma simt atat de bine si ce imi ofera o liniste interioara de-a dreptul extraordinara!

Desi ma dezgusta enorm momentul cand trebuie sa ma trezesc dimineata pentru ca de fiecare data imi doresc sa mai stau 5 minute si inca 5 si inca 5....,ador momentul cand deschid balconul si vad cata agitatie este in oras si ador sa aud cum fierbe apa pentru cafeaua la ibric(care in opinia mea este cea mai gustoasa), ador sa ma ia frigul dupa ce ma spal cu apa rece ca gheata si sa merg in picioarele goale prin casa pe o melodie ce ma invioreaza....ador...

Te iubesc! Cap ou pas cap?

Ofera oamenilor mai mult decat asteapta si fa-o cu zambetul pe buze!

Inca din primul an de studentie, cand nu stiam daca ma adaptasem sau nu la viata de student,cand nu stiam ce ma asteapta in orasul care avea sa imi devina "acasa" in urmatorii 4 ani, am decis in urma unor evenimente din viata mea sa scriu o carte.

A trecut primul an de studentie!Experienta incredibila,emotii pe bancile facultatii,lacrimi de bucurie si tristete dupa cate un examen esuat sau nu,pixuri, foi A4, multe carti, termeni noi, colegi noi...si multe ,multe experiente deosebite-asa as putea defini viata de student!Dupa acest prim an, am realizat ca ajunsesem la frumosul numar de 70 de pagini de carte, carte ce imi propusesem sa o scot in cateva exemplare, persoanelor dragi mie, la sfarsitul anului 4.Surprinsa fiind de numarul intamplarilor ce se ascundeau in acele pagini, am cerut sfatul unei persoane importante in viata mea,cu privire la un eventual blog care sa nu inlocuiasca cartea ci doar sa o sustina online!Surpriza a fost si mai mare atunci cand am primit sustinere pozitiva si am inceput crearea acestui "book online"...si asa te aflii acum,aici...citindu-mi randurile!

Stii ce ma intrebi uneori?! Nu ai de unde sa stii cu siguranta, chiar daca ma cunosti sau nu, exista o foarte mare probabilitate sa nu stii cum gandesc si ce gandesc in unele momente!

Corpul uman este atat de complex incat stau si ma intreb ce ciudat este ca ajungi sa duci mana la nas cand te mananca fara macar sa realizezi ca ai gandit asa ceva sau cand simti ca ai nevoie urgenta la baie incepi sa alergi pe scari nerealizand , de asemenea, ca ai gandit asa ceva!Daca esti fumator convins iti aprinzi tigara la un moment dat fara sa realizezi, iar, ca ai vrut sau ai gandit asa ceva. Dar totusi , realizezi atunci cand iubesti sau atunci cand urasti pe cineva...desi comparatia e poate una deplasata sau poate una prea categorica pentru ca este vorba de sentimente si nu de nevoi fiziologice ...la urma urmei e vorba tot de corpul uman, si creierul si inima fac parte din el!Adevarat este ca ne diferentiem de animale prin ratiune si ca avem liberul arbitru dar stau si ma gandesc cand e vorba de sentimente puternice existe nenumarate cazuri in care nu rationam ,in care nu realizam ca practic nu e in regula sa ne purtam urat cu o persoana sau ca persoana pe care sustinem ca o iubim nu e chiar persoana potrivita care merita acele sentimente puternice si nu realizam ca poate facem o obsesie sau ca poate am face sacrificii in zadar....si acum ma intreb : cand vine vorba de sentimente, omul nu este si el un animal cu sentimente mai puternice si doar atat?Imi pun aceasta intrebare pentru ca uneori consider ca ratiunea nu isi face simtita existenta...ca ratiunea uneori isi pierde din putere si ca nu isi "spune cuvantul" atunci cand ar trebui!

Am facut aceasta paralela pentru ca pe zi ce trece realizez din ce in ce mai tare ca practic nu stiu ce inseamna acele doua mari cuvinte spuse in momente euforice ,acele doua mari cuvinte care leaga sentimental doua sau mai multe persoane, acele cuvinte care te fac sa vezi cum e in paradis sau cum e sa stai pe un norisor ,deasupra lumii, zambind cu toata gura si transmitand raze puternice de fericire: Pac Pac Pac!

„Te iubesc” sentimente transpuse in cuvinte ce exista in toate limbile acestei lumi.Indiferent de cultura, natie, religie, varsta, sex, aceste cuvinte sunt folosite in nenumarate momente si in toate tarile posibile din lume.

English - I love you
Afrikaans - Ek het jou lief
Albanian - Te dua
Arabic - Ana behibak (to male)
Arabic - Ana behibek (to female)
Armenian - Yes kez sirumen
Bambara - M'bi fe
Bangla - Aamee tuma ke bhalo aashi
Belarusian - Ya tabe kahayu
Bisaya - Nahigugma ako kanimo
Bulgarian - Obicham te
Cambodian - Soro lahn nhee ah
Cantonese Chinese - Ngo oiy ney a
Catalan - T'estimo
Cheyenne - Ne mohotatse
Chichewa - Ndimakukonda
Corsican - Ti tengu caru (to male)
Creol - Mi aime jou
Croatian - Volim te
Czech - Miluji te
Danish - Jeg Elsker Dig
Dutch - Ik hou van jou
Esperanto - Mi amas vin
Estonian - Ma armastan sind
Ethiopian - Afgreki'
Faroese - Eg elski teg
Farsi - Doset daram
Filipino - Mahal kita
Finnish - Mina rakastan sinua
French - Je t'aime, Je t'adore
Gaelic - Ta gra agam ort
Georgian - Mikvarhar
German - Ich liebe dich
Greek - S'agapo
Gujarati - Hoo thunay prem karoo choo
Hiligaynon - Palangga ko ikaw
Hawaiian - Aloha wau ia oi
Hebrew - Ani ohev otah (to female)
Hebrew - Ani ohev et otha (to male)
Hiligaynon - Guina higugma ko ikaw
Hindi - Hum Tumhe Pyar Karte hae
Hmong - Kuv hlub koj
Hopi - Nu' umi unangwa'ta
Hungarian - Szeretlek
Icelandic - Eg elska tig
Ilonggo - Palangga ko ikaw
Indonesian - Saya cinta padamu
Inuit - Negligevapse
Irish - Taim i' ngra leat
Italian - Ti amo
Japanese - Aishiteru
Kannada - Naanu ninna preetisuttene
Kapampangan - Kaluguran daka
Kiswahili - Nakupenda
Konkani - Tu magel moga cho
Korean - Sarang Heyo
Latin - Te amo
Latvian - Es tevi miilu
Lebanese - Bahibak
Lithuanian - Tave myliu
Malay - Saya cintakan mu / Aku cinta padamu
Malayalam - Njan Ninne Premikunnu
Mandarin Chinese - Wo ai ni
Marathi - Me tula prem karto
Mohawk - Kanbhik
Moroccan - Ana moajaba bik
Nahuatl - Ni mits neki
Navaho - Ayor anosh'ni
Norwegian - Jeg Elsker Deg
Pandacan - Syota na kita!!
Pangasinan - Inaru Taka
Papiamento - Mi ta stimabo
Persian - Doo-set daaram
Pig Latin - Iay ovlay ouyay
Polish - Kocham Ciebie
Portuguese - Eu te amo
Romanian - Te iubesc
Russian - Ya tebya liubliu
Scot Gaelic - Tha gra\dh agam ort
Serbian - Volim te
Setswana - Ke a go rata
Sign Language - ,\,,/ (represents position of fingers when signing'I Love You')
Sindhi - Maa tokhe pyar kendo ahyan
Sioux - Techihhila
Slovak - Lu`bim ta
Slovenian - Ljubim te
Spanish - Te quiero / Te amo
Swahili - Ninapenda wewe
Swedish - Jag alskar dig
Swiss-German - Ich lieb Di
Tagalog - Mahal kita
Taiwanese - Wa ga ei li
Tahitian - Ua Here Vau Ia Oe
Tamil - Nan unnai kathalikaraen
Telugu - Nenu ninnu premistunnanu
Thai - Chan rak khun (to male)
Thai - Phom rak khun (to female)
Turkish - Seni Seviyorum
Ukrainian - Ya tebe kahayu
Urdu - mai aap say pyaar karta hoo
Vietnamese - Anh ye^u em (to female)
Vietnamese - Em ye^u anh (to male)
Welsh - 'Rwy'n dy garu
Yiddish - Ikh hob dikh
Yoruba - Mo ni fe

Poate chiar acum mii de oameni isi spun te iubesc! Insa preocuparea mea este cand simti cu adevarat ca iubesti...care sunt „simptomele” sentimentului de iubire?Cand stii ca de fapt ai ajuns la superlativul sentimentului, poate ceea ce simti e doar rezultatul faptul ca acea persoana iti este foarte draga si ca iti face placere sa iti petreci timpul cu ea.De unde stim noi ca sentimentul de iubire e ceea ce credem in momentul in care rostim cele doua cuvinte magice....parere mea este ca nu avem nici cel mai mic habar, nu avem idee cand incepe sentimentul de iubire si cand ajungem sa iubim din toata inima!

Asa arata unul din capitolele micii mele carti , acest capitol face parte mai mult sau mai putin, mai intens sau mai putin intens din vietile noastre.Fiecare simte iubirea altfel, fiecare din noi defineste iubirea cu alte cuvinte.Insa, intrebarea mea este: Incape iubirea intr-o definitie?