Omul care aduce ploaia

M-am indragostit de carte inca de la primul rand care incepe in modul urmator: "M-am hotarat definitiv si irevocabil sa devin avocat!"...m-a marcat,m-am regasit complet aducandu-mi aminte de visul meu din primul an de studentie la drept. Eram convinsa, eram in stare sa demonstrez prin orice mijloace mi-ar fi stat in putinta ca visul meu va deveni realitate! Ma gandeam ca voi invata cum nu am mai invatat niciodata doar ca sa ajung acolo unde mi-am propus, ma gandeam ca atunci cand nu voi avea chef ma voi gandi la cele mai grave lucruri posibile ca sa ma ambitionez sa invat, ma gandeam cu tarie ca trebuie sa invat sa imi fac un viitor, sa am un job pe care mai inainte de toate sa il venerez, iar mai apoi sa invat pentru rasplata materiala ce mi-ar fi putut oferi oportunitati nenumarate...eram in stare sa ma gandesc cum plange mama pentru notele mele mici si atunci o luam de la capat ca si cum de abia mi-am baut cafeaua de dimineata si sunt in forta si cu vitalitatea la cote maxime, astfel incat sa fiu in stare sa invat constiincios si nu superficial!

Visul meu s-a spulberat la sfarsitul anului cand doua persoane mi-am spus asa "pe nepusa masa" ca ma vad procuror. Ironia e ca una din cele doua persoane era un coleg de grupa ce ma cunostea mult prea putin, coleg ce ulterior "si-a dat demisia din drept" pledand pentru... facultatea de istorie. Dupa o prezentare de proiect in care am demonstrat nevinovatia lui Napoleon, a facut remarca cu pricina. Mai in gluma, mai in serios i-am spus: "Eu voi fi avocat si nu orice fel de avocat ci unul de succes!". Dar sa fiu sincera cu voi, cei ce imi cititi blogul, m-a marcat remarca lui si m-a pus pe ganduri. La o saptamana dupa, in vizita acasa, tatal meu ma provoaca la o discutie pe baza expectantelor mele in plan profesional. Nu am apucat sa spun prea multe pentru ca, in acelasi stil ca si colegul meu prompt si hotarat mi-a spus: "Eu zic sa te orientezi spre a fi un procuror,te-ai plia mult mai bine pe un astfel de job". Mi-am zis...discutii in contradictoriu cu tata, nimic nou....dar totusi am stat si am analizat situatia si m-am intrebat: "As putea apara un infractor care a violat o minora de 5 ani si inca 3 de 7 ani si in cazul uneia a survenit decesul? As putea pleda pentru un infractor care a talharit o femeie de 80 de ani ?" Nu as putea...raspunsul meu a inceput cu NU si asta era cert! In cazul fetelor m-as gandi la verisoara mea mai mica, in cazul batranei la bunica mea si tot asa...m-as pune inevitabil in pielea acelor victime sau mi-as imagina ca imi sunt rude, prieteni ...din punct de vedere moral nu as putea alege meseria de avocat sau cel putin nu de avocat in materia dreptului penal. Usor visul meu s-a schimbat asa cum unele se spulbera , altele se schimba....si am realizat ca DA...procuror vreau si pentru asta voi invata!

Spre rusinea mea, nu mai citisem nicio carte de John Grisham, insa aceasta e cu siguranta una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit pana la varsta de 20 de ani! Palaria jos pentru o astfel de recomandare si palaria jos pentru astfel de autori! O recomand cu drag, mai departe, pe aceasta "Omul care aduce ploaia" si restul cartilor lui pe care mi-am propus sa le citesc enumerand:  "Asociatul", "Firma", "Camera mortii" si altele de care am auzit, de asemenea, numai cuvinte de lauda!