vineri, 25 septembrie 2009

Studentie...

Iasi...nu mai e decat o zi pana la plecarea mea!Anul 2 de studentie bate la usa...un amalgam de sentimente imi inunda sufetul...emotie puternica,frica de examene,bucuria primelor note bune si a unui examen luat...tristea unui posibil examen picat si multe zambete provocate de nenumarate peripetii cu colegi si prieteni!

Abia astept...desi stiu ca nu trebuie sa astepti sa treaca timpul ci doar sa te bucuri de el,astept sa ajung in Iasiul aglomerat de studenti si in camera mea,astept sa incep Dreptul penal si sa invat pentru primul examen, astept sa fiu ocupata mereu si sa am de invatat si astept sa am numai reusite!

Imi va fi dor de parinti,de fratele meu ..imi va fi dor de camera mea-micul meu Univers...imi va fi dor de ACASA si de tot ce presupune aceasta notiune!Imi va fi dor sa ma alinte mama sau sa ma trezeasca ea dimineata...imi va fi dor de agitatia din fiecare dimineata din fata blocului,de vanzatoarea de la magazinul din colt care imi da mereu painea cea mai buna,imi va fi dor sa ma astepte iubitul meu in fata blocului,sa mananc impreuna cu parintii mei,sa nu strang masa,sa imi incalzeasca mama mancarea,imi va fi dor de toate momentele petrecute acasa!Imi va fi tare dor...

Cu toate astea, Iasiul imi e atat de aproape de suflet, incat nici macar Parisul nu se poate compara cu el si cu mirosul de tei de pe Copou!

Ne auzim curand...din Iasi...din Copou...din camera mea...de la acelasi laptop!

joi, 17 septembrie 2009

Fericirea...

Fericirea chiar vine din lucruri marunte!

Un zambet,o floare,o plimbare,o mangaiere,o prietenie sincera,un Te iubesc in zorii zilei,o bataie cu perne,o floare pe presul din fata usii, un biletel strecurat in geanta, un vis copilaresc,o poza frumoasa,adierea vantului, un caine vesel si jucaus,o picatura de ploaie, o plimbare in parc, o tinere de mana, o felicitare online de la o prietena, un telefon care te surprinde placut, un film bun,nachos,o ciocolata, un ou kinder....Sunt fericita!

luni, 14 septembrie 2009

Bunicile si nepotii

9 Mai ,Nr.18 este strada bunicii mele,strada pe care ajung o data sau maxim de 2 ori intr-un an.Acest adevar trist exista datorita distantei ce nu imi permite sa merg sa o vizitez la fel de des cum mi-as dori!

Vad des bunici cu nepotei si nepoate pe strada mancand o inghetata si bucurandu-se de momentele petrecute impreuna si ma gandesc: "Candva eram si eu asa!" ,si atunci mi-as dori sa pot da timpul inapoi si sa ma mai bucur inca o data de aceste momente...Mi-as dori sa imi petrec mai mult timp cu ai mei dragi bunici si sa stau la aer in curte si sa citesc o carte buna, mi-as dori sa pot sa ii ajut sau macar sa ii vad bunicii zambetul la vederea mea dimineata cand intru in bucatarie!Mi-as dori sa am parte in fiecare dimineata de micul dejun copios pe care bunica mi-l facea de ficare data,mi-as dori sa am puterea sa o incurajez atunci cand are nevoie si sa ma alinte "capsunica"...mi-as dori sa ii am langa mine mereu,pentru o vesnicie!

Ma bucur mult cand vad bunici care ar face totul pentru nepotii pe care ii au, cand vad bunici atente cu nepotii ce au crescut si au prietena,bunicile care stiu intotdeauna ce e mai bine si ce sfat te-ar ajuta, bunicile care iti spun ce geamuri sa lasi deschise ca sa se aeriseasca in casa si bunicile care nu uita niciodata ca florile trebuie udate!Fara existenta lor,notiunea de bunica nu ar exista!Bunicile sunt mame cu mai multa experienta si mame care stiu mai bine ce e de facut,bunicile sunt mamele care iti reincalzesc ceaiul daca s-a racit dupa ce ti l-a facut mama, bunicile sunt femeile de exceptie care ne-au crescut parintii incredibili pe care ii avem,bunicile sunt cele mai bune gospodine, bunicile sunt econome, bunicile iarta mereu,bunicile iubesc neconditionat,bunicile sunt femeile rabdatoare care au avut grija de noi cand eram mici si care ne sustin financiar uneori, acum, cand am crescut,bunicile sunt cele care vor avea grija de stranepoti cand vom pleca la o petrecere si bunicile mereu vor gati placinte gustoase si gem....

Ador bunicile si imi iubesc nespus bunica!
Fara ele viata nu ar fi la fel de frumoasa iar copilaria nu ne-ar fi la fel de colorata si vesela!

joi, 10 septembrie 2009

Home sweet home...

Am ajuns acasa si le-am facut o surpriza alor mei care nu se asteptau sa vin atat de repede!E frumos acasa...desi sentimentul pe care l-am avut in fiecare dimineata cand ma trezeam cu persoana iubita langa mine,nu se compara cu nimic.

Tocmai am mancat prajituri facute de mama, prajituri ce mereu imi lipsesc, atunci cand sunt departe de casa.Ma tot intreb de ce Lola,prietena mea draga, nu-mi raspunde la mail si de ce am dormit 16 ore?

Home sweet home...

marți, 8 septembrie 2009

Viata omului ca o piscina

"Oamenii sunt ca o piscina: Au o parte adanca si o parte mai putin adanca!"
E o replica ce am auzit-o zilele trecute intr-un film,replica ce a continuat cu o constatare.Sunt momente cand oamenii au sentimente ce le dau senzatia ca provin din partea mai adanca a piscinii,sentimentele fiind puternice, iar trairile ajungand la extaz sau prapastie,insa,ele poate provin din partea mai adanca a piscinii ,iar noi lasandu-ne dusi de val nu putem face deosebirea.

La cateva zile dupa vizionarea acestui film,replica inca dainuia si mi-a placut atat de mult incat intentionam sa o scriu aici,pe blog.Cu toate astea am asteptat,nu stiam ce asteptam,poate experientele care le-am avut acum cateva zile care m-au marcat.

Bucuresti...Micul Paris
Bucurestiul vechi...In Lipscani,ploaie cu picaturi mici si dese,compania persoanei iubite,lume agitata,multe umbrele,bagaje si genti cu stil,barbati imbracati la costum,sunetul ploii si a telefoanelor mobile si mirosul unui caine ud...o cafea calda si aburul unei gustari fierbinti puse pe o farfurie alba ,terasa...zambete si multe ganduri!Atentia mi-a fost acaparata intr-o clipa de schelalaitul unui caine ce se indrepta umil spre masa mea.Am fost socata cand am realizat ca a fost lovit cu o umbrela atat de tare incat umbrela s-a rupt de cateva spite si a fost lovit intentionat...nu-mi venea sa cred ce se intampla, auzind in fundal un ras isteric al celui ce se simtea mandru de ceea ce facuse.Mandria...e un pacat mai ales in astfel de situatii negandite.Explicatia lui la intrebarea unui chelner ce facea parte din personalul cafenelei,a fost: "A incercat sa imi muste cainele care este mic si orb."Rasul a continuat pe fundal...Imaginea m-a marcat si mai ales comentariile de dupa.Continuandu-mi lupta de a iesi din cotidian m-am bucurat de sentimentul pe care il aveam la vederea unui tablou alb negru ce reda imaginea unui oras vechi,tablou ce se afla in vitrina unui magazin din fata mea.Ma bucuram de zambetul si de sarutarile calde ale persoanei dragi, acompaniate de zgomotul picaturilor de ploaie ce cadeau pe umbrela ce ne ferea.

Plecand de acolo,am intrat in agitatia specifica capitalei,am stat la cozi in magazine,am traversat multe intersectii,am asteptat culoarea verde,auzind franturi de discutii pe strada,schimband pareri in ceea ce tinea de mirosul mancarilor ce inundau stradutele ude.La una din intersectii,mirarea mi-a fost mult mai mare cand am vazut ca legea este reprezentata de regula palmei si a pumnului: o cearta in trafic intr-un pieton si un sofer.Pieton ce a fost trantit pe trecerea de pietoni in mijlocul unei intersectii,alti soferi ce se uitau indiferenti la circ,altii care se amuzau si unii inspaimantati care nu aveau curaj nici macar sa se uite insistent...din aceasta categorie facand si eu parte.Domnul ce parea extrem de vinovat in ochii soferului a fost pus la punct "finut" cu cateva palme si picioare in stomac in mijlocul intersectii printre masinile ce ocoleau spectacolul.

In urmatoarele 10-15 minute ,am fost atat de intrigata de ceea ce vazusem incat nu-mi puteam reveni.Ma intrebam fara incetare de ce nimeni nu a intervenit?Daca ma aflam eu in locul acelui pieton ce s-ar fi intamplat?De ce toata lumea se uita ca si cum nu s-ar intampla nimic?De ce se intampla asa ceva?De ce nu ne putem face dreptate altfel decat cu pumnul?

Iar azi citind "Viata pe un peron" de Octavian Paler am intalnit un paragraf in care se vorbea despre masca pe care toti o purtam in viata de zi cu zi.Indiferent ca esti copilul care isi tine mama in brate,iubitul cu care te trezesti dimineata alaturi, indiferent daca esti un simplu cersetor sau un mare bancher...toti purtam o masca in anumite momente.Unii vedem dincolo de ea,altii nici macar nu o observa,unii ne lasam afectati de existenta ei, insa poate cei mai multi vrem sa scapam de ea insa nu stim de unde sa incepem si cum sa ne purtam in astfel de situatii.

Da!Sunt total de acord ca suntem formati din piscine mai mici in care punem doar galeti de apa cu sentimente relative, piscine medii in care lasam sa se balaceasca mediocritatea in ceea ce priveste sentimentele si piscine cu adevarat mari in care sentimentele puternice sunt victorioase!Iar atunci cand suntem la pamant...ne inecam cu apa din piscina mai mare.Mi-as dori doar sa nu ajung sa le confund si sa nu ajung sa port o masca sau sa fiu indiferenta pusa in fata unor experiente ce imi cersesc atentia,mi-as dori sa nu am cunostinte de acest gen care isi traiesc viata dupa cum bate vantul sau cum adie curentul...

luni, 7 septembrie 2009

Prieteni....

"Prietenii sunt ca vinul, cu cat sunt mai vechi cu atat sunt mai buni!"

Iti multumesc ca ma faci sa rad atunci cand plang, iti multumesc ca ma faci fericita, iti multumesc ca esti sincera si directa, iti multumesc ca stii cand am nevoie de tine cel mai mult, ca stii cand nu ma mai pot ridica de jos si am nevoie de o mana intinsa, iti multumesc ca stiu ca esti acolo mereu, iti mutumesc ca imi raspunzi la telefon la 3 dimineata si stam de vorba pana tarziu, iti multumesc pentru cadourile frumoase, pentru petrecerile de neuitat pe care le-am avut impreuna, pentru bataile cu perne, pentru schimbul de papuci in mijlocul parcului cand ma dureau picioarele, pentru prajitura dulce care ma face mereu sa ma simt mai bine, pentru mangaierea pe care mi-o oferi mereu , pentru ce esti tu ca om, pentru tot ce invat de la tine, pentru cum ma simt in preajma ta, pentru ca nu as putea trai daca nu ai fi TU! Iti multumesc din tot sufletul tie, da , si tie...si ei...si lui si tututor celor care mi-au fost mereu aproape si care imi sunt prieteni exceptionali!Tuturor celor care imi fac viata atat de frumoasa!

duminică, 6 septembrie 2009

Politic sau apolitic?microbist sau nu?misogin sau misandra?

Ca tanara de 20 de ani ma intreb destul de des politic sau apolitic?PSD sau PD-L?Misogin sau misandra?Ce domina si ce exemplu ar trebui sa adoptam, cui sa ne alaturam si de ce?Am cunostinte,prieteni,amici si rude care au diferite tipare si propriile lor motivatii pentru care au facut anumite alegeri.Sunt provocata la tot felul de discutii politice care sincer uneori ma tenteaza ,alteori ma lasa rece,as vrea sa ma implic dar, totusi, pe de alta parte consider ca mai bine citesc o carte.Nu ma pricep la politica,am cateva notiuni,elementare as spune,dar nu stiu daca am preferinte sau nu...insa sunt in perioada de tatonare dar in acelasi timp in perioada in care totusi as putea alege altceva decat politica ca domeniu de interes.

E o mare nebunie, dupa fiecare meci de fotbal observ barbati nervosi,disperati,amuzati sau frustrati...rareori incantati de reusita si ma intreb de ce e necesar sa apara un conflict intre un barbat si oricare alt personaj care apare intamplator in peisaj imediat dupa un meci de fotbal in care echipa preferata a dat gres.Ma intreb de ce sunt femei care au favorisme in acest domeniu si de asemenea ma mai intreb pe ce sunt bazate aceste favorisme.De ce nu e lumea interesata de un alt sport la fel de tare cum e de fotbal?Rareori inteleg nebunia pe care o produce cate un meci de fotbal...

Femeile nu sunt soferite bune, femeile nu se pot uita la meci, femeile nu stiu ca duminica e ziua cand barbatii merg la un fotbal,femeile nu inteleg ca dupa un an ,lucrurile nu o sa mai stea la fel ca in prima zi iar femeile nu stiu nimic despre masini asa ca nu ar trebui sa faca pretentii!Misogin...asa as clasifica un astfel de barbat,eu si probabil multe alte femei.De ce barbatii subestimeaza femeia si de ce exista barbati care nu pot realiza ca sunt femei care chiar conduc bine,sunt femei pasionate de fotbal ,sunt femei capabile sa inteleaga ca duminica e zi de poker sau fotbal cu baietii ,sunt femei care stiu ca dupa 1 an lucrurile nu vor sta la fel ca in prima zi dar sunt femei care vor face lucrurile intr-o asa maniera incat barbatii se vor indragosti si reindragosti de ele zilnic...
Sunt insa ,pe cealalta parte a baricadei,femei care au repulsie fata de barbati, ca nu stiu ce e aia o bluza de un roz pal sau lila si ca nu stiu cum arata tul-ul sau chiffonul,ca vor femeie la cratita si ca nu cred ca o femeie poate fi independenta fara ajutorul unui barbat,nu vor sa accepte ca femeia poate fi ceva mai mult decat mama copiilor unui barbat si femeia care ii pune si ii strange masa!Aceste femei care subestimeaza barbatul si a lui putere fac parte din categoria femeilor dominate de sentimentul de misandrie!
Suntem egali,o femeie e de o mie de ori mai femeie cu un barbat adevarat langa, iar un barbat e un barbat de succes cu o femeie puternica in spate!Sa ne oprim din a da vin pe ei sau pe ele ca ei sunt incapabili sa ofere iubire neincetata si atentie nelimitata, sa incetam sa credem ca ele se supraestimeaza si fac prea multe pretentii, sa incetam sa credem ca daca se uita dupa o femeie frumoasa pe strada inseamna ca maine se insoara cu ea(la urma urmei si noi ne uitam ,iar ce e frumos si Lui Dumnezeu ii place),sa incetam sa le credem orgolioase si infumurate iar pe ei niste nepoliticosi!Sa incetam mascarada si circul ieftin dintre femei si barbati!

Asadar la potica,fotbal si femei...insist sa cred ca toti suntem buni!
Nu tinem cu cei ce se afla la putere pentru ca sunt corupti,stim ca sunt 2 echipe de top dar niciodata nu vom sti care e cea mai buna si mai stim ca femeile sunt de neinteles!:)