Imi place sa ma uit la filme...la multe filme, filme psihologice, comedii, romantice, thriller-uri, mai putin horror. Am invatat multe lucruri din filme, am deprins gesturi, replici si in legatura cu unele am ramas doar cu impresia unei proaste regii a unui film cu buget mic. Insa filmele transpun viata, o secventa de-a ei, situatii posibile dar si imposibile depinde de genul filmului. Oricum ar fi, am vazut deseori in filme cupluri ce dadeau senzatia ca perfectiunea exista si ca tu nu ai intalnit-o, emanau o energie si o beatitudine incat la finalul filmului dand exit programului ce il derula iti dadeai seama ...ca filmul bate viata!
14 februarie, ziua Indragostitilor, Bubu fiind departe nu aveam de gand sa petrec in vreun fel ci doar sa vorbim si sa ne gandim la amr-ul precizat la postarea anterioara si la ceea ce vom face si cum vom sarbatori cand ne vom vedea si pe nepusa masa aud "poc poc poc", ca in filme, " knock knock knock", "who's there?". Nu asteptam vizite, nu asteptam nimic...eram in pijama, era Duminica, aveam de repetat ceva la un examen pentru marire de nota! Ma uit pe vizor, nu recunosteam persoana , intreb cine e si mi se raspunde: "De la delivery!", in gandul meu: " Ha? cred ca a gresit adresa." Dau drumul si vad un cos imens cu 17 trandafiri rosii asezati in forma de inima iar cosul prins cu tul, o funda mare si rosie mi-a atras atentia! Incercam sa imi dau seama ce se intampla insa pana atunci mi se da o felicitare pe care scria un sincer "Te iubesc! Cu drag, Bubu", am fost rugata sa semnez...insa, inca nu realizam ca sunt pentru mine!
Am ramas extraordinar de surprinsa, a fost cea mai frumoasa surpriza care mi s-a facut si am realizat ca nu am avut dreptate cand ma gandeam ca filmul bate viata...nu e loc de dubii...viata bate filmul si da, exista perfectiune insa depinde din ce unghi o privesti!
Va pup! O saptamana frumoasa, activa si plina de surprize! Va imbratisez!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu